La început a fost cugetul.

Oamenilor li s-a părut un pic plictisitor și au cam renunțat la el, dar ce te faci când CHIAR TU ești un cugetător? Ce te faci când boala ta e cugetarea? Ce te faci când nu poți să te oprești din cugetat și cugeți și cugeți și nu poți să iei o decizie normală în viața ta fără să te gândești după că ai greșit și că toată viața ta ar fi fost mult mai bună și împlinită dacă ai fi cugetat în direcția opusă? Sau dacă nu ai fi luat vreun stimulent pentru cugetări mai profunde?

Nu e chiar așa rău. Adică nu e așa rău când stai în casă și nu faci nimic productiv.

Ce se întâmplă când ești la birou și manageru’ face o glumă pe seama ta și toată lumea se uită la tine și se așteaptă să faci o glumă și mai bună ca să te scoți? AARRRGGHHHH presiunea cugetării! Acasă ai tot timpul din lume să vii cu 92847583746783856 de răspunsuri. Toate mai bune ca „haha .. NOT ”.

Cugetatul e rău, știu asta. Lumea face bine că nu (mai) cugetă. Din acest motiv, vine un moment în viața oricărui cugetător în care se întreabă: Oare are rost să cuget? Oare nu ar fi viața mea mai frumoasă fără a cugeta atât de mult? Oare ar trebui să nu cuget atât de mult asupra importanței de a cugeta?

Deși scurte, aceste accese ale cugetătorilor vin și pleacă cam de 4-5 ori pe zi. E cam enervant, trebuie să recunosc. Atât de enervant încât mi-am pierdut firul cugetului și vreau să dorm.

Da. Dormitul e bun.

„ Cugetările sunt florile mesajelor divine. ”

.. zice această Valeria Mahok. Unde altundeva să primești mesaje divine dacă nu în somn, ah?

Hai noapte bună

DISTRIBUIȚI
Articolul următorLinda goes live!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here